Ieri mi s-a intamplat ceva straniu. Il auzeam pe Madalin Voicu vorbind la televizor, la Nashu, si cand am ajuns in fata ecranului vad ca invitatul emisiunii era de  fapt fiul lui Ioan Gh. Maurer, fostul lider comunist. Oops, mi-am zis! Cei doi au aproape acelasi timbru, aceeasi tonalitate a vocii. Similaritate de analizat poate de sociolingvisti si antropologi. Socializarea in grup a fiilor lui Maurer, Voicu, Mizil, Ceausescu&comp a lasat probabil si paternuri nebanuite de genul acesta. Unul clar insa, este seninatatea cu care apar si vorbesc pe la diverse posturi tv. Nu tradeaza nici cea mai mica urma ca ar avea constiinta incarcata. Pentru ca nici nu o au. As spune chiar ca Maurer jr. este un tip bonom, jovial, placut. Nasol e ca nici realizatorii tv nu au curajul sa ii intrebe despre partea intunecata a tineretii lor. Din motive de similitudine. Sa ma explic. Cand la procesul lui Ceausescu, Nicolae a adus ca dovada a faptelor sale bune, constructia a zeci de mii de blocuri, completul de judecata a amutit. Il percepuse realmente ca pe o evidenta a unei politici de succes. Pentru ca intre cultura politica a membrilor completului si cea a dictatorului nu existau diferente semnificative.

Problema esentiala insa, in cazul acestor baieti ajunsi domni cu aura de donjuani, e cea de legitimitate. Osip Mandelstalm spunea ca in totalitarism tacerea e crima impotriva umanitatii. N-am sa fiu atat de dur, dar ce le pot reprosa in primul rand odraslelor din linia intai a conducerii centrale a PCR e ca niciunul nu si-a asumat sa vorbeasca, sa spuna cum a fost cu adevarat, dincolo de viata romantata a unor tineri cu puteri quasi-discretionare. A facut-o fiica lui Stalin, a facut-o fiica lui Himler si altii/altele. In cazul Romaniei o astfel de destainuire se mai face asteptata. Poate la senectute, se vor cai.

Fiul lui Maurer spunea aseara la Nashu’ ca adevaratii duri erau cei din esalonul doi si trei ai sistemului, oportunistii, clonii lui Dinu Paturica. Pe de o parte, asta e ca si cum ai spune ca nu capii mafiei sint cei raspunzatori de ilegalitati, ci executantii crimelor, locotenentii lor. Apoi, aura de inocenta pe care o induc membrii acestui grup o aveau si nazistii. In casele lor, viata de familie se desfasura in cel mai protestant mod, se zambea, se serveau bomboane pentru copii, se asculta muzica de pian etc. Totul era intr-o extraordinara armonie. Atat doar, ca volumele de povesti pentru copii aveau copertile din piele de om. Un mic detaliu.

Permalink 4 comentarii    Share This

Cazul Tanacu se inscrie in categoria subiectelor care indiferent de formatul media in care sint comunicate, sint ciuntite in fel si chip. Dupa condamnarea, deunazi, a parintelui Daniel Corogeanu la 14 ani de inchisoare, subiectul a revenit in prime-time pentru o clipa. In prima zi a Postului Mare, pentru cei care tin la acest amanunt. Postul de televiziune Realitatea a difuzat, in citeva formate/episoade, o tentativa de a lamuri cite ceva din povestea tinerei Irina Cornici, cu un soi de jurnalism in tangaj, de la reportaj la telenovela si de la interviu la “spovedanie” mundana.

Foarte multa agresiune si impostura in atitudinea citorva din actorii acestui show. De la avocati marginiti si sententiosi (adevarat, cumulez aici prestatiile acestora pe citeva canale TV), pina la un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Romane, parintele Alexandru Motoc si prestatia sa. Sa-mi fie iertat, parintele Alexandru Motoc, desi parea ca articuleaza rafalele sale “explicative” intr-un duh academico-autoritaro-patriarhal, a reusit sa produca o “maxima” care, cu tot “gustul” amuzant, e trista:

Dumnezeu are rinduiala. Nu trebuie sa ne gandim la Dumnezeu ca la cineva care lucreaza cum o vrea Dumnezeu.

Spun trista pentru ca, daca teologul crestin ortodox nu a putut admite in contextul emisiunii despre Tanacu ca pur si simplu nu stie de ce a ingaduit Dumnezeu sa se intimple asa ceva la Tanacu, sau ca vede in toata aceasta intimplare mina necuratului, Biserica Ortodoxa Romana a lasat practic nerostit un punct de vedere esential.

Ingrosind pina la un soi de paroxism vizual cliseele vinturate in aceasta istorie media, un fotograf notoriu propunea, cu promptitudine comerciala, o reprezentare a cazului Tanacu care m-a mihnit la vremea aceea. Iata opera lui Gérard Rancinan (animatia are cca. 2Mb).

Citeste in continuare

Permalink 3 comentarii    Share This

E al doilea an consecutiv fara NBA in Romania. Cel mai spectaculos campionat de baschet al lumii nu ajunge la noi fiindca unele televiziuni sunt si acum restante la plata transmisiilor preluate in urma cu cativa ani, iar celelalte nu sunt interesate. Impatimitii se aduna inca pe la casele prietenilor dotati cu antena satelit, fie pentru meciuri in direct, fie pentru a degusta o inregistrare asezonata cu bere. Solutii mai exista insa, pentru cei cu o conexiune decenta de internet. Se acceseaza adresa www.tvunetworks.com, unde gasiti optiunea “download” in bara din stanga. Alegeti acolo tvu player-ul (care are doar 5 mega), de preferat varianta ceva mai veche dar mai stabila. Dupa instalare, deschideti player-ul si veti gasi un panou cu cateva zeci de canale, cele mai multe chinezesti si coreene. Printre ele, si cateva americane care preiau transmisii de meciuri din NBA: O-TSN Sports, Viper TV Net, Star Sports, NESN/ESPN/FSNE. Exista si CCTV-5, un canal chinezesc care retransmite, dar destul de rar, meciurile echipei Houston Rockets, din cauza de Yao Ming, fireste. Faza tare e ca totul e legal! Succes!

Permalink Comentarii    Share This

Vad unul cu look mai incrancenat, barbos (imi povestea batranul Fox, strabunu’, ca mai vedea din astia la vanatoare, prin munti, in anii ‘40 parca) pe postul acela cu mult rosu, concurentul celui cu mult albastru, si imi spune sa nu fiu timid. Dar mi-a spus si acum 3 minute, si acum 6, si acum 9. Eu nu il inteleg de ce insista, n-am introverteli. Si se rasteste la tot felul de obiecte. Cred ca a confundat sursele cu targetul.

Permalink Comentarii    Share This

Ca orice cetatean respectabil de la bloc, mi-am pus antena satelit. Digi TV, gigiteveu, cum il alinta cunoscutii. Nu fiindca m-ar fi incantat grila sau pretul, ci din simplul motiv ca, fiind chirias la negru (desi, va asigur, proprietarii apartamentului sunt caucazieni), n-am reusit sa conving un provaidar de brainwash prin fibra optica sa-mi traga minunea in sufragerie in absenta actului casei, ratacit voluntar pe la Chicago. Grila, simpatica, dar fara Mezzo, TV5 si Arte, iar pretul, nu cel mai atragator. Mi-am pus gigiteveu, asadar, fiindca, la o adica, imi pot lua nevasta, copilul, cartile si ligheanul de pe balcon si sa-mi mut igluul acolo unde ne permite remuneratia, si ea in concordanta cu legile lui nenea Iancu. Am ales grila, am platit, am sters din mers gasca de dupa blocuri euforia / taraf / acasa / etno / atomic / emtivi / zeroteve, am setat la inceputul listei programele de sport si m-am asezat confortabil. La pozitia 4, Sport Klub, shoc, o transmisie de baschet, fara comentariu. Citeste in continuare

Permalink Comentarii    Share This

Sancho e un fox. Unul aparte. Unicul de fapt. A debutat in clipul publicitar cu cantonamentul de sinceritate de la relansarea Cotidianului (focus-grupurile sustin ca a fost elementul forte al campaniei . De atunci, il surprind des consumand la greu Animal Planet, Discovery, dar si generaliste ori posturi de stiri. Pur si simplu sta si priveste. Uneori chiar o jumatate de ora, de ma mir si eu de unde atata toleranta  (daca luam 30 de min x 7, ca sa echivalam cu “timpul uman”, ne ies vreo 3 ore si jumatate). Pe urma, daca zapuiesc, se duce in cosul lui si are o aura de pet indragostit de-ntelepciune. Un adevarat hermeneut.

Va posta alaturi de noi, indeosebi in aceasta categorie. Va scrie insa fara informatii complementare, de context sau de culise. Nu le are si nici nu mi le-a solicitat vreodata. E mai bine asa.

Permalink Comentarii    Share This

Intoarcerea la radacini si mituri se bucura de tot mai multa atentie din partea publicitarilor autohtoni. Aproape ca putem vorbi de o moda. Berea Bucegi, Dacia, ciocolata Rom, apele minerale Borsec si Biborţeni, berea Timisoreana sint doar citeva din marcile care apeleaza la traditie. Am sa ma opresc insa, doar la ultimele trei, toate cu o doza mica de eroare.

„Prima bere din Romania”, cum isi spun cei de la Timisoreana, a fost produsa intr-o epoca in care capitala Banatului avea orice, numai specific romanesc nu. Apoi, nu cred ca in afara de portar, daca o fi existat o astfel de pozitie in organigrama din 1718 a fabricii, mai era vreun alt angajat roman. Daca cei de la Timisoreana o dreg, totusi, facand trimitere la o eventuala relatie a mai marilor zilei (austriecii) cu romanii, cei de la Borsec si Biborteni sunt consecventi de la un capat la altul.

Clipurile cu borvizul de odinioara ne arunca in idilica lume Citeste in continuare

Permalink Comentarii    Share This

Citatul din titlu apartine lui Mary R, din Fairfax (Virginia) si a fost publicat intr-o lista de discutii de pe situl PBS, ca reactie la o serie de filme documentare intitulate “Razboiul stirilor” (News War) si realizate de Lowell Bergman. E vorba despre un film de patru ore difuzat in cadrul celebrului program de documentare, Frontline. Filmul a fost lansat acum cateva zile si are patru parti, dintre care una a fost deja on-air, pe 13 februarie si poate fi cumparat online.

E o intreaga poveste cu filmul asta, care face furori in State, as we speak. Bergman a filmat un maraton de 80 de interviuri (sunt si transcripturile pe acolo, pe undeva) cu tatici din mainstream media, cu jurnalisti profesionisti care au devenit bloggeri, cu purtatori de cuvant ai administratiilor americane, de la Nixon la Bush, cu figuri proeminente ale serviciilor de informatii americane etc si incearca sa demonstreze cum au schimbat toate evenimentele politice si sociale de la Watergate la War on Terror, rolul mass-media in societatea americana a utimilor patruzeci de ani.
Citeste in continuare

Permalink Comentarii    Share This

Acum cateva luni, Alexandra Badicioiu mi-a cerut parerea in privinta unui subiect tratat pe larg in Cotidianul. Redau mai jos raspunsurile mele, in integralitate.

A.B.: Cum ajuta un site bun imaginea unui sef de stat? Poate strica o pagina web nereusita imaginea acestuia?

As ilustra cu cateva citate:

a) As the Federal Member for Bennelong it is important for me to keep in touch with local residents in many ways. This website provides a valuable opportunity for me to listen to local residents so that I can deliver for Bennelong families and small businesses. (John Howard, primul ministru al Australiei, site oficial) si:

The Greens are just stupid communist hippies who smell and are lame. […]
The Democrats are also stupid and they all hate each other.[…]
We pretend the National Party are a real party, but really we just tell them that ’cause they help us win elections[…] (John Howard, blog personal)

b) Dragi “internauti”,
Am fost in cursa, dar nu m-am lasat prins. Si nu m-au virusat!
Ba mai mult, am cistigat. Datorita voua.
Voi, cei care ati participat cu creativitate si curaj la Guerilla Digitala si SMS dar si voi cei care ati votat.
Tot datorita voua va cistiga si Romania!
Sa dam un Refresh. Acum. E High Priority! (text de pe site-ul de campanie al lui Traian Basescu) si:

Prin vointa democratica a cetatenilor, am fost ales presedintele Romaniei. Acest vot ma obliga odata mai mult sa respect ceea ce am afirmat cu prilejul lansarii mele la candidatura suprema in stat si sa ii asigur inca odata pe cetatenii tarii ca voi fi presedintele tuturor romanilor, un presedinte puternic, impartial, activ, care se va pune 24 de ore din 24 la dispozitia natiunii romane. Aceasta este promisiunea mea fata de poporul roman. (fragment din discursul presedintelui Basescu, in momentul investiturii, pe siteul oficial al institutiei prezidentiale)

Basescu a lansat conceptul “Guerilla Digitala”, care l-a infatisat in tot felul de ipostaze
amuzante, dar care ii serveau scopul in campanie; Jonh Howard a vorbit fara perdea despre subiecte, de la Commonwelth versus America si pana la Kylie Minogue. Internetul i-a ajutat enorm, pe amandoi. Citeste in continuare

Permalink 6 comentarii    Share This

Lansarea Kanal D. Mare eveniment pentru media audiovizuala din Romania. Ce stim/am vazut pana acum:

1. Website-ul Kanal D e un mic website de prezentare, facut pe genunchi. Poze random cu vedete care personifica literele D si K, fara nicio explicatie conceptuala. Nu exista o lista de vedete si host-uri. In prezentarea programului matinal gazdele sunt niste “prezentatori
simpatici si relaxati”. In schimb, ca piesa interactiva, se poate juca un joc puzzle de tipul
celui folosit de TVR pe site-ul campaniei TVR 50. Asadar trebuie sa ghicim cine este acea
doamna cu bucle galbene si gura intredeschisa, domnul chipes cu papillon si tuxedo sau
fata aia frumoasa in sacou rosu. In textul de prezentare am gasit cel putin trei contradictii; nu le mai enumar, va las pe voi sa le descoperiti. Din acelasi text reiese ca postul Kanal D intra pe piata pentru ca romanii stiu deja “cu totii la ce ora ce pot vedea pe fiecare post”. Adica s-au saturat de stereotipia zappingului. Hmm… In fine, cine vrea sa vada cum arata situl televiziunii-mama, sa se duca aici.

2. Emisia de test dinainte de emisia de test. Vorbim de cateva promo-uri scurte, cu imagine spalacita si vedete obosite. Nici Dana Razboiu, nici Cosmin Cernat, nici Garcea nu mi s-au parut fresh, calare pe calul aducator de rating care sade frumos si necheaza cu fervoare la linia de start. L-am vazut pe Garcea redundant in descrieri, povestind cat de liber e. Am mai vazut-o pe Dana Razboiu promitand stiri “scurte, obiective si pe intelesul tuturor”. Aici intrevad o greseala fundamentala: Citeste in continuare

Permalink 6 comentarii    Share This