In 1998, deci cu 9 ani in urma, ma duceam la Ministerul Turismului cu desaga legata de un batz, sa preiau project managementul primei campanii integrate de promovare a Romaniei peste hotare.

Va sa zica iunie 1998. Imi iau biroul in primire. Un computer “luat prin programul Phare”, mic si greu. Nu mai tin minte ce specificatii avea, cert este ca aveam un editor de text in care puteam sa-mi scriu icrele. Era si o imprimanta, din aia care scartzaie. Tin minte ca eram impreuna cu Min. Justitiei si ca in cladirea aia domnea o liniste deplina, cu functionari clasici si minutiosi. Biroul de presa, unde lucram eu, era mai “modern”, mai spatios , mirosea a cafea si a fum de tigara si aveam si televizor!

Intr-o zi m-am asezat la birou si am scris pe doua pagini o nota despre ce credeam eu ca ar fi trebuit sa facem ca sa aducem strainii la noi peste un an, cand urma sa se faca intuneric in miezul zilei. Era o reteta clasica de campanie, in care urma sa concepem strategia, sa angajam o agentie de creatie, una de BTL si una de media. Nu scrisesem inca niciun concept, doar creionasem un soi de avantaje competitive si un plan de bataie. M-am dus cu nota si am depus-o la directie. Aveam o sefa tanara, deschisa si tare pe pozitii. Salariul meu depasea cu putin 800000 lei.

A doua zi: ma cheama secretarul general din minister. Un tip care stia turism, elegant, cu maniere. Imi zice ca a primit nota si ca ii pare tare rau pentru mine. Ca nu voi putea niciodata sa fac in administratia guvernamentala ce faceam intr-o institutie privata. Ca legile sunt vitrege si un om tanar si cu experienta mea n-are ce face acolo. Ii spun ca nu se poate sa nu existe o solutie. De la el ma duc la sefa mea. Imi zice acelasi lucru. Ca ce am scris acolo e ca un vis frumos, dar nu se va intampla. Cum adica spoturi pe CNN??? Unde s-a mai vazut asa ceva? Ii spun si ei ca nu se poate sa nu existe o solutie. Plec cu coada intre picioare si cer la serviciul juridic carticica despre achizitiile publice.

Tot a doua zi, pana dimineata. Citesc toata cartea. Aflu cu surprindere ca statul are voie sa angajeze agentii care presteaza servicii. Si gasesc cateva legi pe care sa-mi fundamentez proiectul.

A treia zi. Ma duc cu legea in mana la sefii mei si le fac planul: facem selectie de oferte pentru creatie, pentru targuri si pentru gestionarea campaniei de media. Plata furnizorilor o facem direct la canalele de media, pe baza facturii primite in original, prin posta, pe adresa ministerului. Productia materialelor o facem tot prin selectie de oferte. Singura licitatie va fi pentru spoturile TV. Niciunul din toate serviciile de care aveam nevoie nu necesitau licitatie, adica nu agream ca ar putea costa peste cinci sute de milioane per item.

Si AM REUSIT!!! Am “complotat”, astfel, crearea primei campanii de promovare a Romaniei. Fara spagi, fara interese financiare puse inaintea interesului national. Cool. Eu am gestionat-o, de la cap la coada. Eu am organizat achizitiile, eu am dat bun de plata pe facturi, eu am condus tot. Am fost lasata sa ma intitulez Project Manager, desi eram incadrata ca referent de specialitate. Am facut cu 3 milioane de dolari spoturi tv, print-ad-uri, tiparituri, website, evenimente la targurile internationale, conferinta de presa internationala, evenimente pentru jurnalistii externi, mese festive, promotionale de protocol, campanie pe trei canale TV internationale etc. Si aflu, mai ieri, ca ministerul a dat un milion jumate de euro pe niste clipuri fara sunet, care nu au fost difuzate niciodata.

Continuarea, maine.

Permalink    Share This